Matza blanda zgarie rau..

Simbol: Leul, regele junglei, leonin, stapanul regatului. Matelor astea le place sa isi rontaie prada. Tacticos.
Element: Focul. Focul leonin este flacara constanta si extrem de fierbinte a Soarelui (cam 100.000 de grade Celsius). De la distanta, incalzeste. Apropie-te si te faci friptura. Joaca-te cu focul asta si o sa te arzi foarte rau.
Calitate: Fix. Leii sunt fixati pe parerea foarte buna pe care o au despre persoana lor. Sau sunt fixati pe corpul tau asudat, terminat, care cere indurare.
Guvernator: Soarele. Bai de soare, insolatie, arsuri. Conducator exaltat al universului, patului, canapelei si telecomenzii.
Activitate preferata: Sa dea ordine.
Carte preferata: „Intimidarea pentru toti".
Model in viata: Foghorn Leghorn.
Idol romantic: Johnny Bravo :-j
Slujba ideala: Seful suprem al tuturor sefilor.
Prima intalnire ideala: Celalalt lesina cand il/o vede, se topeste la restaurant, gangureste de fericire cand este prezentat/a prietenilor si cere in genunchi sa faca sex. Sterge pantofii inainte sa plece.
Fraza cheie: „Ti-ai facut-o cu mana ta!"
Fraza de agatat tip: „Incearca ce e mai bun si o sa uiti restul!"
Parte a corpului: Incheietura mainii. Vesnic rasucita de la atata aruncat zarurile pentru bani de paine.
Zona erogena: Inima. Laudele sunt cheia reusitei.
Stil romantic: Domn si Stapan absolut.
Ciudatenie sexuala: Adora ca celalalt sa faca tot. Si se asteapta la multumiri profunde dupa.
SUNT:
- Egocentrici, in stare sa te calce in picioare, cer non-stop atentie, purtarea de copil razgaiat este eclipsata doar de incercarile constante de a face pe seful cu toata lumea.
- Se cred centrul universului tuturor celorlalti. Venerarea in genunchi si adorarea pe coate sunt singurele variante acceptate.
- Sunt fie zgomotosi, abrazivi si dictatori fie linistiti, demni si vicleni. Nu exista Lei timizi.
- Sunt teatrali, nu practici. Nevoia lor constanta de a fi in centrul atentiei adesea ii face sa joace rolul regelui exilat si nefericit.
- Au sindromul „aici si acum". Adica nu au abilitatea sa inteleaga valoarea atentiei in timp fata de o idee sau o relatie.
- Daca te certi cu ei, o sa raga indignati. Daca printr-o minune ai ultimul cuvant intr-o disputa, o sa se chiorasca la tine in tacere inainte sa se retraga in umbra, unde planuiesc urmatorul atac.

Cum il depistezi: Nu ai cum sa il ratezi, ca intrarea lui e precedata de tobe. In cazul nefericit cand ai ratat, nu te ingrijora, ca e foarte simplu de gasit. E ala din lumina reflectorului. De asemeni, o sa remarci mana divinitatii scriind pe aureola din jurul capului sau „Femei ale lumii, iata darul meu catre voi. Cu stima, Dumnezeu. P.S. Cine nu crede in mine, poate sa il ia pe el drept idol."
Unde il gasesti: Oriunde exista o audienta (adica mai mult de o persoana).
Cum il intrigi: Uita-te la el cu o privire inocenta si susura-i: „Vai, ce barbat frumos si puternic esti…", „O, mi-as dori sa fiu si eu la fel de desteapta/curajoasa/amuzanta ca si tine!" sau „Nu esti cumva vreo vedeta?" sau pur si simplu atarna-ti o oglinda de gat si nu zi nimic.

Cum te descurci cu un Leu?
- Leii au nevoie de respect.
- De obicei, ragetul lor e mai infricosator decat ghearele din dotare.
- Atentia si laudele o sa il faca sa toarca.
- Un cadou scump e mai bun decat multe nimicuri romantice.
- Iau foc daca le ignori ragetele.

De asta ne iubiti :X :D

Scar..nu

"Titlul romanesc: Scar - Cicatricea 3D
Genul: Crima, Horror, Thriller"
Acum m-am intors de la vizionarea acestui film ce parea foarte interesant. Parea..
Genul : Crima.. crime au fost, nu ma plang :-j
Horror.. incearca mai degrama comedie neagra si nici macar atat..o mare lalaiala..
Thriller.. din primele 10 minute iti dai seama de final.. dar te prefaci ca nu stii, poate-poate nu o fi ca tine, si simti suspansul.. Praf..
Ca mai orice film care se respecta, are si el elementele specifice:
..Esti in toiul noptii, e frig, si in oras umbla liber un criminal. Tu dormi. Dar..la un moment dat te trezeste un zgomot de afara. Ce faci? Normal, te ridici din pat si te duci sa vezi de unde vine zgomotul. Ca doar ai tendinte sinucigase. Stai linistit..pe undeva in drumul tau vei gasi mai mult ca sigur un cutit sau o arma care te asteapta. Nu o vei folosi la nimic, dar sa fie.
Ai ajuns afara. Esti fata in fata cu criminalul. Si culmea..criminalul este cel care fuge de tine..iar tu alergi vitejeste dupa el prin padure, in toiul noptii. Am zis toiul noptii, dar tu vezi totul in jurul tau perfect, intr-o usoara penumbra.
Am mai observat ca toate personajele sunt foarte econoame. Niciodata nu vor aprinde lumina cand se plimba prin casa in mijlocul noptii, ca deh..au vedere de pisica..sau intotdeauna exista o fereastra prin care poate patrunde lumina lunii..
Inainte de film ma intrebam cu fetele cum ar fi sa te duci fumat la genul asta de film.. 3D horror.. eeeeh..n-ar fi fost panica. Probabil ai fi ras la fel de mult ca si restul lumii din sala..pentru ca asta a fost atmosfera generala..
Ma repet.. PRAF

Eu + X = LOVE?

Inainte sa cunosti iubirea, o visai seara de seara. Vesnica, tandra, atotputernica. Apoi ai intalnit-o : pe o banca intr-o statie, citind "Teste de trigonometrie pentru liceu si facultate". V-ati placut, v-ati spus "noi nu ne vom desparti niciodata", v-ati pierdut unul in privirea celuilalt, unul in bratele celuilalt si ati pornit la drum impreuna. Dar drumul n-a fost sa fie tip autostrada ( din strainatate, nu vorbim de cele din Romania), ci o poteca nebatatorita, cu damburi si parleazuri. Certuri, pupicuri de impacare, iar tachinari, iar iertare.. Poti sa rezisti sau o iei de la capat? Ai tras lozul castigator sau astepti o zi mai norocoasa?
Ai citit si tu "Povesti nemuritoare", nu? Prin cate treceau cei doi pentru a ramane impreuna! El lupta cu zmeul, ea cu muma zmeilor, el tocea zece perechi de opinci, ea umplea zece butoaie cu lacrimi, el era transformat in broasca, ea in porumbel.. In viata e un pic altfel, dar ideea e aceeasi..ca sa stii daca e dragoste adevarata, fiecare trebuie sa treaca cu bine probele de foc!

Uite mama vin mascatii!

Daca nu te-ai nascut ieri-alaltaieri, ai observat ca povestea aia de pe vremea bunicilor cu "cei mai buni inving pana la urma" s-a cam perimat. S-a dus timpul celor sinceri, care te privesc in fata si-ti spun exact ceea ce gandesc. Acum e timpul "mascatilor". Daca nu te adaptezi vei disparea. Ca dinozaurii!
"Sase, vin mascatii!" Nu, nu...asta nu e un strigat in Titan, cand ridica baietii taraba de telefoane mobile si alba-neagra si o sterg daca apar gaborii. Poate fi exclamatia oricarui dintre cei care si-au dat seama pe ce lume traiesc. Dintre cei care au realizat cam cat de des mintim intr-o zi. Pana pe la cinci ani credeam inca in povestile cu Mos Craciun.. Apoi bunicul mi-a spulberat iluziile. L-am descoperit cand imi punea cadourile sub brad si-am dat jos prima masca din viata mea. A fost o minciuna nevinovata, ce-i drept, dar, pana la urma tot minciuna se cheama... sau disimulare, neadevar, baliverne... Incet-incet am descoperit si alte "povesti de adormit copiii": invatatoarea nu le stie pe toate, pe copii nu ii aduce barza si tot asa..
Modul de constructie a societatii impune practicarea diverselor roluri. Oamenii adopta atitudini si comportamente pe care le alterneaza dupa imprejurari. Fiecare situatie de comunicare impune folosirea unui rol. Desi pe parcursul unei zile un om nu se schimba esential, el se va comporta altfel ( va juca un alt rol) fata de prietenul cel mai bun, fata e profesorii sai, fata de parinti...etc. Si uite-asa, incercand doar sa comunici mai bine cu cei din jur, nici nu-ti dai seama cand ai pus o masca. Si-ai mai schimbat-o de cateva ori in aceeasi zi!
Scoala, biserica, familia, toata lumea se chinuieste "din greu" sa te invete sa nu minti. Mda..frumos! Dar, in acelasi timp esti obligat sa joci diverse roluri, sa te adaptezi, intr-un grad mai mare sau mai mic, ipocriziei sociale. Intreaga ta evolutie, cariera ta, depind de asta- cum reusesti sa te prefaci, sa fii "in rol". Si in timp ce ne dorim - cu totii, bineinteles- sa nu fim mintiti, ba chiar sa fim tratati cu sinceritate si deschidere, folosim toate mastile din dotare, incercam sa ne mascam intentiile si sentimentele pentru a ne asigura succesul. Bun venit in lumea mascatilor!

Dialog in oglinda

"Conteaza frumusetea?" Asta se intreba si duduia narcisista din copilaria mea : "Oglinda, oglinjoara, cine este cea mai frumoasa din tara?"Raspunsul la prima intrebare este cam de fiecare data : "de fapt, interiorul conteaza!". Raspuns simplu si subinteles.

Dar omul este om si deci minte. Ca asa este facut. Raspunde cu jumatate de gura, isi face poza doar din profilul ala bun, raspunde cum crede ca trebuie, raspunde cum da bine. In primul rand pentru el insusi. Ca poate esti vreo bunaciune care tai multe respiratii si atunci, stai putin, alte calitati nu mai ai? Poate esti un om bun, destept, moral..sau ai decat drepturile unui obiect de decor reusit?

Am crescut in spiritul care ne invata sa mintim intotdeauna, in legatura cu orice, chiar si atunci cand persoana cu care vorbim este doar imaginea din oglinda.

Amintiri..

Cand eram mai mica plangeam disperata cand se termina vara. In fiecare vara. Stiam ca asta inseamna si sfarsitul timpului petrecut la bunici. Pana cand bunica a conceput un plan care sa ma linisteasca.
In ultima zi a verii, imi dadea un borcan mare si ma trimitea pe malul Oltului sa iau cu mine o farama din el. Stia ca o sa-mi amintesc si o sa pastrez cu drag pietrele netede, negre si cenusii, cat pumnul de mari, pe care le gaseam umbland desculta prin apa mica. Si pietrele rotunde si alburii pe care le aducea apa la mal. Si, desigur, mai erau nisipul si apa rece a Oltului. Bunica zicea ca era fascinant sa ma urmareasca cum incercam sa indes intreaga vara intr-un borcan.
Intr-o dimineata de august a fost nevoie de cateva incercari.
"- Bunii, s-a umplut deja?!" , dar in cele din urma mi-am dat seama ca cea mai buna metoda era sa pun intai pietrele mari in borcan. Dupa aceea, pietrele mai mici si scoicile se strecurau in spatiile dintre pietrele mari. Si, chiar daca borcanul era plin-ochi, sau asa parea, tot mai intrau cativa pumni de nisip. Iar in cele din urma, cand chiar parea sa nu mai fie loc pentru nimic altceva, cufundam borcanul in apa si imi inundam "vara".
Asa este si intreaga viata - ca atunci cand vrei sa indesi vara intr-un borcan. Ideea nu era sa bag totul inauntru, ci sa ma ocup mai intai de lucrurile importante- pietrele mari si frumoase : oamenii si experientele cele mai dragi - apoi sa pun lucrurile mai mici pe langa. Altfel, risc ca cele mai bune lucruri sa nu aiba loc.
M-am tot gandit la pietrele mari si la cat de mult s-au schimbat prioritatile mele de-a lungul timpului. Ceea ce era important mai demult era sa ii multumesc pe altii, uneori in defavoarea mea. Acum, ca vreau sa ma multumesc mai intai pe mine, prioritatile mele sunt mai corecte. Eu. Oamenii pe care ii iubesc. Fericirea mea. Sa obtin cat mai mult de la fiecare zi.
"Traieste fiecare zi de cand se crapa de ziua pana cand nu mai poti sa-ti tii ochii deschisi nici o clipa!"

El si ea - perfect match

Cand trasaturile fizice (de mare macho latino lover) le apar in fata ochelarilor de soare, nu isi mai bat capsoarele proaspat coafate cu mult gel si fixativ de restul calitatilor.
"Mama cat de tare e asta! E marfa rau!" Cunoscut mai de aproape, el se dovedeste un pic cam mitocan, nitel peltic si oleaca agramat.
Eeeei..si ce daca vorbeste cu "e multe"?! Ce daca scuipa la fiecare virgula? Ce daca injura tot timpul ca cel mai infocat suporter al lui Rapid cand e 4-0 pentru Steaua? Important e ca te iubeste! Ia sa vezi cand o veni el cu un buchet de trandafiri si ia sa vezi ce poezii de dragoste iti va sopti intr-un amurg parfumat! Dar zilele trec si el intarzie sa recurga la gesturi din acestea! Cum sa vina cu flori? Unde sa le tina daca nu-si scoate niciodata mainile din buzunar? Si la ce bun poeziile siropoase cand pe la toate colturile manelele e in floare? Si cine a zis ca el trebuie sa fie un cavaler? Ce.."jupanul" e rau? Sa moara dusmanii mei, pa bune! Hai fata recunoaste ca si tie iti place, la naaaiba!

Minijup, foarte scurt şi strâns pe trup..

Jupa, cuvant care vine din franceza (jupe), denumeste o parte a vestimentatiei feminine care incepe pe undeva prin zona taliei si se termina, in zilele noastre, tot in apropiere de zona taliei.
Sezonul estival este mult prea scurt..Serios.. O sa inceapa in curand, dar eu deja ma impacientez la gandul ca fetele nu vor apuca sa-si scoata la plimbare toate minijupele din garderoba. Este o nedreptate la adresa lor in primul rand..daca tot au dat banii pe el..macar sa vada si EI pe ce..
Imi aduc aminte..anul trecut saracii au avut parte de un sezon inuman de sarac in peisaje.. Ce-au vazut? Cinci, cel putin sase modele de tanga.. Si nici cel mai exceptional nu era teribil de sexy. Noroc cu adierile de vant care mai ridicau cortina din cand in cand.
Asa sunt baietii..numai cu gandul la nuduri si nuditati. Toti, fara exceptie.. Chiar si cei mai bine crescuti, sentimentali, megaromantici.. E suficient sa fie o jupa prin preajma si capetele lor sunt ca niste mingii de tenis la Roland Garros.. Dar, la urma urmei, la ce am vrea sa se uite? La munti, la copaci, la masini? Hmm.. Oricum ei cica se uita decat ca se vada ( chiar si in cazul in care ele nu vor sa le arate). Cica e vorba de o placere pe i-o faci ochiului, un omagiu estetic adus unui tablou in miscare. E o incercare grea pentru nervi, mai ales vara. Cand bate vantul, insa, si descopera in sfarsit lucruri indecente, el se face ca nu a vazut nimic..ca sa nu deranjeze.. Si duduia patita face totul pentru a se convinge ca el nu a vazut nimic. Si uite asa sunt amandoi multumiti unul cu altul.
Nu e mare problemuta pana aici..dar ce nu-mi place mie de nici o culoare sunt duduile carora le place sa se lase privite. Sunt cele care nu stau niciodata picior peste picior, nu-si trag fustita in jos daca se ridica putin, au decolteul la genunchi si fustita la buric.. Bleah

Lectia de filozofie..

Am auzit azi, intamplator, o melodie pe care nu as asculta-o in alte conditii..
“No man is an island! That’s an empty saying!” Un cantec..o cantareata blonda, pe un mal auriu. Se uita la soare in timp ce repeta refrenul de mai sus. Decorul..un cliseu..refrenul..la fel si el. Cele doua clisee combinate : unul dintre adevarurile irefutabile ale umanitatii. Insulele erau odata parte a taramului din care acum plutesc departe. La fel si persoanele care din diverse motive aleg sa isi renege comunitatea si isi traiesc restul vietii in solitudine. Un naufragiat isi petrece zilele plin de sentimente contradictorii. Binecuvinteaza soarta, pentru ca i-a salvat viata, blestemand-o in acelasi timp ca l-a obligat sa traiasca pe un teritoriu necunoscut. Speranta de a fi salvat il ajuta sa supravietuiasca pe insula, asa cum de fiecare data singurele lucruri care il ajuta pe om sa treaca peste ziua de “azi” sunt lucrurile din interiorul sau.
Aristotel era convins ca omul este o fiinta sociala, menita sa traiasca ca parte a unei comunitati. Dar cand viata unui individ este intoarsa cu susul in jos, credintele filosofului sunt pur si simplu daramate. Un puternic cutremur sparge malul, si insulite se desprind din el pornind intr-o calatorie nesfarsita. Un tanar nu poate da un sens vietii sale si pleaca in cautarea lui. Dar, oricat de departe ar ajunge de locul de unde a plecat, legaturile din interior il vor face sa nu uite niciodata locul de unde calatoria a inceput. Asa cum insula pastreaza cateva din caracteristicile taramului din care s-a desprins, tanarul va pastra, poate chiar bine ascunse in inima sa, gandurile si amintirile de “acasa”.
Intr-o noapte, o furtuna porneste pe mare. Marinarii surprinsi nu au nici o sansa in fata furiei naturii. Corabia este distrusa, si toti oamenii morti. Toti mai putin unul, care este purtat de mare pe o insula. Recapatandu-si cunostinta, marinarul, la inceput, ii va multumi sortii. Dar, incet, recunostinta sa se va diminua, fiind inlocuita de frica si singuratate. Necunoscutul il inconjoara. De acum isi va trai zilele intre agonie si extaz, inima batundu-i doar pentru gandul de a fi salvat. Va trai doar pentru gandul de a fi iar intre 4 pereti, in siguranta. Dar oare este adevarata conceptia de siguranta intre 4 pereti? Ce se intampla daca aceasta conceptie este gresita? In Egiptul Antic se construiau capcane in peretii piramidelor pentru a-i pedepsi pe intrusii care indrazneau sa deranjeze somnul faraonului. Temnitele, camere cu 4 pereti, au adus moartea celor care au avut nesansa de a ramane blocati in ele. Intuneric, singuratate, frica, frig, numai umbre in jur. Din trecutul indepartat, omul s-a temut intotdeauna de umbre. In ciuda progreselor umanitatii, umbra a ramas vesnic compania tacuta a omului. Il urmeaza in calatoriile sale si ii deschide drumul spre intuneric. Deci unde este aici siguranta intre 4 pereti? Singurii pereti pe care omul ar trebui sa ii stie sunt vantul si un acoperis deasupra capului. Marginile orizontului, singurele margini care ar trebui sa il opreasca. Dar omul este limitat. Peretii gri, construiti de el singur, ii strivesc aripile. Curand, aripile nu vor mai creste la fel, deoarece cu fiecare idee care moare, peretii se inchid mai mult si mai mult.
Pe de alta parte, sunt oameni care se izoleaza in religie. Soarta ii ajuta sa continue, credinta ca Cel de sus priveste asupra lor le da putere. Religia este insula lor de liniste in oceanul tulburat al vietii. Dar, aceasta insula nu este un teritoriu nelocuit. Un om gaseste nu numai comfort si pace in religie, gaseste de asemenea companie si intelegere. Un suflet puternic va fi intotdeauna sigur cand va crede, si nu va ezita sa raspunda, cand va fi intrebat daca viata merita traita. O lumina puternica din ochii lui va da raspunsul cu voce puternica.
Ramane cea mai mare categorie de oameni, care aleg sa isi traiasca viata in comunitate, alaturi de ceilalti indivizi. Cu ce se deosebesc ei de restul oamenilor? Nu mai au sentimente? Au o siguranta ca se pot baza pe cei din jur? Poate. Dar sa nu uitam ca in viata totul este relativ..sentimentele, relatiile, viata in general. Gresesc? Se poate, dar asta este doar conceptia mea.
Deci..chiar daca este naufragiat pe o insula pustie, pierdut intr-o rugaciune intr-o pestera, doar in compania animalelor…fie ca este pierdut in sine, sau ca este intr-o biserica, inconjurat de altii ca el…fie ca este intr-o comunitate..omul nu poate rupe in totalitate lanturile care il leaga de restul lumii. Gandirea, conceptiile,sentimentele graiul in sine raman parte a unui om..oriunde s-ar afla.

Cumparaaaaati?

"Cum sunt? Va vin?" Ma lupt incontinuare cu prima pereche de pantaloni din varful de haine pe care l-am luat cu mine in cabina de proba si ignor intrebarea de dincolo de perdea. Nu se poate sa ma intrebe pe mine, ca nici nu a trecut un minut de cand am intrat.
"Domnisoara, va viiiiiin??" Neeah, nu pe mine ma intreaba. Abia am apucat sa imi dezleg sireturile..
"Cum sunt? Va sunt buni?!?!" Hai sa verific totusi..sa nu cumva sa creada femeia ca am adormit...in cazul in care pe mine ma intreaba. Ma bag pe dupa perdea si scot un cap catre vanzatoare..
"Va vi..."
"Stiu..vreti sa stiti cum imi vin. Daca va intereseaza cum imi vine cracul drept, as zice ca binisor. Mai intrebati-ma asa vreo trei minute si va spun si de stangul."
Cum mi-a pierit cheful de a mai proba ceva acolo, ma imbrac si o las pe vanzatoare sa-si revina din mirare si sa bombaneasca despre educatia mea...si ma intrept spre magazine mai putin primitoare. Dar..vorba aceea.."ai grija ce iti doresti!" Vad intr-o vitrina un tricou dragut, deci intru. Astept sa aud o voce stridenta care ma intreaba ce doresc, dar nici gand de asa ceva.. In afara de un miros intepator de usturoi..provenit, mai mult ca sigur, de la vreo felie de salam sau vreo shaworma, nimic nu anunta vreo urma de picior uman prin apropiere. Iau tricoul de pe umeras si merg dupa mirosul de usturoi. Am asa o banuiala ca undeva pe traseul usturoiului o gasesc si pe vanzatoare.
"Doriti sa cumparati?" , aud o voce estompata de mancarea cu miros puternic de usturoi.
"Pai as vrea intai sa probez.."
"A!" zice ea lamurita si se intoarce la mancarea ei.
Nu..ca nu o condamn deloc..daca vorbesti cand mananci, te poti alege cu niste gaze la stomac de toata frumusetea.. Dar noroc ca exista Activia de la Danone!
Ma simt ca acasa..probez tricoul, il pun la loc, ies..ca oricum nu aveam cui sa-l platesc daca vroiam sa il cumpar..
Incepe sa imi placa la cumparaturi si ma gandesc serios sa infiintez un fan club pentru Clubul Vanzatoarelor care Descurajeaza Comertul! Pai n-am ajunge, oare, la sapa de lemn daca nu ar exista ele sa vegheze asupra bunastarii noastre? N-ai bani in buzunar? Te miros de la o posta...au un fler fetele astea. Iti arunca o privire severa de "esti-sigur-ca-iti-permiti-sa-intri-aici", apoi iti urmaresc fiecare miscare..sa nu cumva sa fii bolnava de cleptomanie.. Asa ca nu cumperi nimic.
Li se pare lor ca esti genul "cine-stie-fata-cui-e-sau-cu-cine-se-culca-de-are-atatia-bani"?
"Vaaaai, dar ce bine va vin acesti pantaloni! Sa cautam si o bluzita care sa se asorteze?"
"Nu..multumesc.."
"Un sacouas..un hanorac?"
"Nu..nu e nevoie.."
"Atunci poate doriti pantalonii si pe kaki?"
Si uite asa..iar nu cumperi nimic pentru ca te simti brusc jefuita..ca sa nu mai vorbim de amintirea cizmelor cu un numar mai mici, cumparate de gura unei vanzatoare mult prea "amabile"!
Serios acum..nu inteleg cine a scos zvonul ca shoppingul ar fi relaxant.. Aaa..poate doar o vanzatoare...

Si daca?

Exista intalniri compuse dintr-un zambet si o privire, o intamplare la care ai fost martor fara voie..atat..fara nici o vorba. Cum oare au acestea forta sa ne marcheze memoria si destinul? Ai trait asta cel putin o data in viata..stiu sigur! O privire care a durat doar o secunda..poate doua. Apoi chipul necunoscutului a disparut pentru totdeauna..purtat de valul multimii. O intamplare care te-a marcat.. S-a intamplat pe strada, intr-un magazin, sau poate in metrou. De atunci a trecut un an, doi..zece. Intre timp ai avut un prieten, doi, trei..ai trecut prin multe si ai vazut destule..
Multe s-au petrecut..dar acel chip sau imagine ti-a transmis un mesaj si a ramas adanc tiparit, de parca l-ai fi vazut ieri. Fie chemata..fie venind pe neasteptate din coltul ei de memorie, imaginea aduce cu ea un regret confuz, un parfum cu iz amarui..senzatia unei pierderi..
Te-ai intrebat de atunci de multe ori..oare persistenta acelui chip fugar e doar o iluzie, ca multe altele? Sau poate acela in fost momentul in care ai trecut pe langa ceva esential, cand desi "magnetul" a dat semnalul, ai ezitat..ratant astfel poarta prin care ai fi intrat intr-un destin paralel.. Si nu te poti abtine sa nu te gandesti: nu cumva ar fi fost un destin mai fericit? Nu cumva iti era de fapt..sortit?!?
Am fost tentata si eu sa speculez de cateva ori pe marginea intalnirilor spontane si posibil providentiale. Am in arhiva afectiva cateva astfel de momente, de cotituri de drum provocate de o prezenta masculina, o intamplare marcanta...si le pastrez nu ca pe posibile si ratate invitatii la un alt traseu, la alta soarta...ci ca pe "borne" ale existentei mele..
Mai scot din cand in cand din sertare aceste flashuri ale memoriei, le mai slefuiesc putin..ma bucur, ma intristez si ma minunez ca mi-a fost dat sa imi marcheze calea..

Transportul in comun

Ador sa merg cu autobuzul! Nu se compara cu nimic pe lume! Metroul? Neah..nu este chiar atat de aglomerat si parca e mai liniste..plictisitor chiar in comparatie cu autobuzul : nu se lupta nimeni sa prinda un loc pe scaun, plutesc tacuti spre un loc retras si se cufunda in visare. Cu autobuzul e altceva: fiecare calatorie este o lectie de viata. Pana nu te-ai urcat in autobuz, nu simti ca traiesti. Cele 200 de persoane care incap in el sunt ca o comunitate. Cand ajungi la capatul cursei poti sa-ti bati vecinul pe umar si sa-i spui : "This is the beginning of a beautiful friendship!" (sunt sanse mari sa nu priceapa o vorba, dar nu-i problema). La urma urmei, ati respirat cateva zeci de minute acelasi aer fierbinte, condimentat cu praf si miros de transpiratie ( pe timp de vara) sau v-ati incalzit reciproc impartind acelasi sfert de metru liniar ( pe timp de iarna). Eu, una, am avut multe de invatat de la colegii mei calatori. Mai ales de la cei de la varsta a treia in sus. Daca ai cativa prin preajma, e ca si cum ai face facultatea de medicina..dupa numai o saptamana de mers cu autobuzul pot sa-mi identific orice boala si stiu exact care e tratamentul. Acum ma suspectez de diabet. A avut o doamna la vreo 60 de ani, care tocmai cumparase de la tarani branza autentica de oaie. Si-a cerut scuze pentru miros, asa ca n-a mai comentat nimeni in afara de vreo 2 "obraznicaturi de fete" care s-au urcat la doua statii mai incolo si s-au albit pe loc la fata ( probabil ca nu mancasera nimic de dimineata si mirosul de aliment lactat le-a facut pofta).
- Ia uite, fataaa, au intrat babele in descompunere!
Pana aici le-a fost..saracutele. Cred ca a fost cel mai rapid transfer al centrului atentiei la care am asistat vreodata.
- Da' voua nu va e rusine, maica?
- Sunt prost crescute, asa e tineretul din ziua de azi!
- Asa le-a invatat parintii!
- Pe vremea mea....
Etc, etc, etc... Dar :
- Ia lasati copiii in pace! Ai imputit tot autobuzul, cucoana! zice o tanti care a castigat pe loc simpatia minoritatii cu varste cuprinse intre 12 si 45 de ani (nu conteaza la ce ora incerci sa mergi cu autobuzul, "clubul pensionarilor care au iesit la plimbare" il intrece pe cel al reprezentantilor populatiei active care "merge undeva pentru ca are treaba").
Revenind..
Hai sa ne intoarcem la diabet..cica daca iti vine sa bei apa "fara numar, fara numar, fara numar", mananci sare cu lingura si te indopi cu dulciuri, ala esti! Diabet scrie pe tine! De competenta doamnei nu puteam sa ma indoiesc, pentru ca atat dansa cat si vreo doua prietene au patit la fel. Plus ca e un nou trend sa iti petreci restul timpului in care nu esti in autobuz, la doctor.. Stiti voi..trebuie sa stii mereu tot ce se petrece acolo.
Bine..treaba cu diabetul era floare la ureche pe langa by-pass-ul sotului ei. Ne-a povestit tuturor cu lux de amanunte ce s-a intamplat..puteai sa juri ca a fost in sala de operatii. Si toata familia a venit la spital.. Numai scarba de cumnata-sa a stricat totul..ba n-a venit..ba a venit si era "ciufuta". La naiba!
Cand a trebuit sa coboare tanti, mai ca mi-a venit sa o rog sa lase doar branza in statia respectiva si ea sa ne mai povesteasca de-ale vietii. Bine ca mi-a trecut repede! Pe vremuri, imi luam o carte, un ziar, o revista pentru drum..ca sa indulcesc traficul capitalei. Normal ca am renuntat. Nu-mi mai cumpar nimic..ca aflu tot ce ma intereseaza de la poporul de varsta a treia. Pro si contra guvern, accidente, scorurile etapei in caz ca am ratat ceva, vremea.. Sunt un om mult mai informat si pentru asta trebuie sa multumesc RATB-ului care are grija sa nu fim niciodata prea putini in autobuz, lucru care ar insemna saracie de idei si lipsa de informatii.
Tu ce boli poti sa recunosti? :))

Sad but true

Romanul e ghinionist..am ajuns eu la concluzia asta! :-j Pur si simplu nu e lasat sa isi faca treaba! Adica..fix cand il apuca si pe el cheful de munca..ei ca sa vezi.."se suna"! Mama lui de ceas! Si ce face romanul? Pai nu mai are ce face..ofteaza, se consoleaza cu "si maine e o zi", lasa balta jumatate de ziar necitita, isi baga pila de unghii si acetona in gentuta, inchide site-ul cu pariuri sportive si se duce acasa. Pentru ca trebuie sa se duca acasa..doar si acolo are o gramada de treburi de facut desi e obosit! Telenovela cine o mai vede? Si uite asa s-a mai scurs o zi din viata asta plina de greutatile si responsabilitatile muncii.
Ieri am fost o nesimtita! Dupa o zi intreaga de sunat la informatii CFR, n-o sa credeti (nici mie nu mi-a venit sa cred, de-aia am intrebat de doua ori : "Informatiile? Chiar informatiile?"), dar mi-a raspuns o doamna care cred ca era al dracului de obosita.
- Da don'soara, informatiile, ziceti odata ca n-am toata ziua la dispozitie. EU trebuie sa raspund toata ziua la telefon!
- Sar'na, ma scuzati..lasati ca ma uit pe internet! zic eu rusinata
- Pai puteai sa faci asa de la inceput, don'soara!
M-am simtit foarte prost ca am deranjat-o..sincer. Desi nu m-am putut abtine de la o intrebare rautacioasa : daca toti ne-am folosi numai de internet..care ar mai fi rostul ei acolo?
Dar preferatii mei sunt taximestristii! Deschizi portiera...
- Liber? zic eu
- Unde mergeti? zice el
- Asta inseamna ca e liber? zic eu
- Depinde! zice el
- Cum dom'ne, depinde? zic eu
- Pai eu am treaba in Dristor. Acolo merg! zice el
- Adica nu e liber! zic eu
- Ba da! zice el
M-am gandit sa merg pana in Dristor, ca sa ii fac omului un serviciu, dar eu aveam treaba in Militari, asa ca am renuntat. M-am facut rea: p-asta nu vreau sa-l ajut sa fie platit doar pentru ca exista!

Cine e Georgica?

Habar nu am..si putin ma intereseaza. Ideea acestui post (care) este fitele si/sau prostia..

"Aaaah vaaaai..nu stii cine e Georgica? :-O Asta o sa apara pe blog!"

"Aaaah vaaai..azi mi-am rupt o unghie..si asta o sa apara pe blog!"

S-au inmultit blogurile ca virusii Ancai in calculator..dar fratzicule/soro.. crezi ca ma intereseaza pe mine sau pe orice alt om cat de cat normal ca tu nu ti-ai gasit azi super blugii deschisi la culoare si nu te-ai mai putut asorta? :-j Nu stiam ca blogul e sinonim cu jurnalul.. Cunostintele mele imi zic (daca se inseala asta e) ca jurnalul este o chestie doar pt tine, dar daca intimitatea ta inseamna sa stie toata tara..e in regula ;)

Ah da..cat de bun era tipul ala din metrou. L-ai lua o tura, nu? Bineeee..dar tine pentru tine asta! Nu cred ca vreau sa iti stiu fiecare moment orgasmic din zi!

Vai..ti-a luat tati masinuta si acum esti mare soferita..nimeni nu conduce mai bine decat tine, nu-i asa? Nu stiu..nu ma bag..dar as intreba copacii de pe strada ta..

Ooof..duduia care a stat in dreapta ta la examen a luat 10..si tu l-ai picat! S-a terminaaaat! Da..apuca-te sa o injuri, scrie-i cu ruj pe masina (nu uita sa scrii in blog despre asta..ca vream si noi sa stie)! Pune mana si invata (sa copiezi) si lasa vaicarelile!

Oooooh shit, la naiba! Vai..ce tragedieeee.. Azi cand ai coborat sa iei paine, ai trecut pe langa un cocalar care ti-a pus mana pe fund..si tu nu te asteptai.. :-< Traume iremediabile! Cheama politia, suna pompierii..dar nu uita sa scrii pe blog despre asta!


Te-a parasit! :(( Trist! Esti pe punctul de a-ti face bagajele si de a fugi in lume..dar inainte de asta..scrie pe blog! (trebuie sa stim si noi cat de departe pleci, nu? )


Azi te-ai dus si tu pentru prima data fara masinuta ta superstar..si ce sa vezi? A plouat si tu nu aveai umbrela! De azi inainte juri (pe blog) ca nu vei mai pleca undeva fara masina!


Mama, mama! Sfarsitul lumii...nu iti mai porneste calcul..Dar tu totusi scrii pe blog?!?! Prietenul cu calculator la nevoie se cunoaste..Si iti mai da si subiect de articol..Ca doar trebuie sa il pupi putin in partea dorsala pentru ca este foarte de treaba etc, etc, etc!


Hai v-am lasat si astept sa mai scrieti pe blog! Pupici, pa!

Tu ce vrei?

Mama ta isi imagineaza ca vei fi o mare avocata a feminismului..
Somnul tatalui tau este cu mult mai linistit atunci cand se gandeste la tine lucrand, intr-un birou, in fata unui calculator..
Bunica te si vede consultand si dand diverse retete de medicamente, iar matusa aia nebuna ti-a gasit deja un loc de munca la banca unde a lucrat si ea..
Dar tu?
Ei bine..tu nu prea stii ce ai de gand sa faci. Si nici nu prea ai stiut vreodata.. Din lipsa de incredere in tine, din lipsa de informatii, de imaginatie, de motivatie.. Sau poate ai stiut candva, dar cu tare mult timp in urma..probabil pe la 6 ani, cand era hotarata sa te faci invatatoare sau balerina. Dar..cu toate ca s-au intamplat multe intre timp, cu scoala care isi vede sau nu prea de drum si cu 1000 de sfaturi care vin din toate partile..nu stii cum se face ca ai cam uitat!
Stai jos, aprinde o tigara, uita de toata sfaturile de pana acum si gandeste-te doar la tine si ce vrei tu! ;)

B-)

Vrei sa te sinucizi psihic si nu ai idee cum?
Vrei sa dai nas in nas cu lumea "buna" a societatii?
Vrei sa vezi care sunt cele mai noi tendinte "cool" in moda, make-up si hairstyle?
Vrei sa auzi care sunt ultimele noutati in materie de manele incarcate pe mobil?
Vrei sa inveti ultimele apelative din categoria "fataaaa"?
Vrei sa vezi cum este sa stai intr-un loc in care IQ'ul nu depaseste 0,1/100 m?
Vrei sa iti gasesti un super model dupa care sa te ghidezi in viata?
Vrei sa uiti orice regula a gramaticii si sa vorbesti dupa placul inimii?
Nimic mai simplu.. Aduna-ti prietenii si faceti o mica plimbare duminica seara prin Plaza Mall! Have fun! Pupici, pa!

Fataaa

Asta este cu, despre si pentru tine!
Da..tu care o arzi plina de fitze de copil de bani gata si iti cumperi geanta de la tarabele din piata!
Da..tu care ai pe tine mai mult luciu si sclipici decat un brad in ziua de Craciun!
Da..tu care ai pe tine mai mult roz decat o fetita de 3 ani care se duce la gradinita!
Da..tu care o intreci in decolteuri pe Pamela Anderson...cand esti la scoala!
Da..tu care porti tocuri de 10 cm la scoala doar pt ca e cool! Asa se simte si o girafa intre caprioare?
Da..tu care ai mai multe produse cosmetice pe fatza la 10 dimineata decat Marilyn Manson intr-un concert!
Da..tu care o arzi cu ochelarii de soare la ochi in Bamboo si te impiedici de prima treapta ca nu vezi nimic! Dar e in regula..nu ti-ai spart ochelarii!
Da..tu care vorbesti la super mobilul tau roz in asa fel incat sa auda tot cartierul drama ta personala! Da..e greu sa te hotarasti cu ce sa te imbraci cand te duci dupa paine, nu?
Tie iti doresc sa iti rupi unghiile in timp ce te chinui sa iti lipsesti super tocul rupt cand ai cazut pe ringul de dans! Pupici, pa!

Intreaba psihologul..

Va mai aduceti aminte de revistele copilariei noastre? Alea in care gaseai tot felul de articole despre moda, staruri..mici glumite si..rubrica mea preferata "Intreaba psihologul!" Nu cred ca era (sau inca mai exista) revista in care aceasta rubrica sa nu fie prezenta! Cat ma amuzau/amuza duduile de 14-15 ani care intreaba "imi place de el..cum il cuceresc"..sau "raman insarcinata daca am folosit aceeasi toaleta cu prietenul meu".. Vaaaaai! Daca ma saruta data viitoare?!?!
Curiozitatea e normala..la fel de normala este si dorinta de informare.. Dar da-ma dracului..asta e prea de tot. Si cine e de vina aici? Adolescentele necoapte, faimosul psiholog al revistei sau nenea editoru'? Eu zic ca toti! Si nu ma luati cu faze ca duduile sunt mici si nu stiu, psihologul isi face doar datoria, iar editorul face ce trebuie sa isi vanda revista..ca nu ma convingeti! In ochii mei toti sunt niste penibili! Le multumesc totusi ca mi-au amuzat adolescenta!

Ti-ai pus dorinta?

Cica umbla vorba ca daca-ti pui o dorinta de Anul Nou s-ar implini. Cine stie..s-ar putea sa functioneze. Tot ce pot sa spun, din proprie experienta, este ca toata copilaria am visat degeaba la faimoasa bagheta magica a zanelor bune! Si nu vroiam decat sa faca ordine in sifonier si sa-mi rezolve problemele la mate. Am invartit in aer toate betele mai aratoase care-mi picau in mana si tot singura a trebuit sa ma descurc! E o chestie care te marcheaza pe viata..sa crezi in complicitatea unei forte paranormale si, cand colo, sa te trezesti pe cont propriu. La naiba! Asa ajungi sa te intrebi daca se poate implini chiar orice fel de dorinta..
Ei..acum sa fim seriosi..daca te numeri printre persoanele care in noaptea de Anul Nou isi doresc ca de la inceputul anului sa se lase de fumat/baut/droguri sau mai stiu eu ce alte vicii.. si te astepti ca Mos Craciun sau alt personaj rupt din aceeasi poveste sa iti indeplineasca dorinta, o sa ajungi sa te amagesti singur cu replici de genul "Inca o tigara si ma las!" . Daca te numeri printre aceste persoane..eu iti urez decat "Bafta frate si multa vointa! " . P.S. : Sa-mi zici si mie cum ai facut in caz de reusita!
Mie imi plac dorintele de genul : "As vrea si eu..daca se poate..un barbat frumos, sensibil, cu bani si fara obligatii" Full options, ce naiba! Nu..pe bune..cati barbati care sa le indeplineasca pe toate ai intalnit tu? Sau te crezi o printesa ( fara aluzie Bule) si il astepti pe Fat Frumos pe un cal alb, sau mai bine zis intr-un super bolid! Bafta si aici! Si daca iti gasesti tipul..wow! Ori esti o persoana a naibii de norocoasa..ori in lumea ta acolo toate-s bune si frumoase!
As mai avea ceva de comentat, dar mi se pare de ajuns pt un prim post..asa ca ne mai auzim!
By the way : tu ce dorinta ti-ai pus?