Cumparaaaaati?

"Cum sunt? Va vin?" Ma lupt incontinuare cu prima pereche de pantaloni din varful de haine pe care l-am luat cu mine in cabina de proba si ignor intrebarea de dincolo de perdea. Nu se poate sa ma intrebe pe mine, ca nici nu a trecut un minut de cand am intrat.
"Domnisoara, va viiiiiin??" Neeah, nu pe mine ma intreaba. Abia am apucat sa imi dezleg sireturile..
"Cum sunt? Va sunt buni?!?!" Hai sa verific totusi..sa nu cumva sa creada femeia ca am adormit...in cazul in care pe mine ma intreaba. Ma bag pe dupa perdea si scot un cap catre vanzatoare..
"Va vi..."
"Stiu..vreti sa stiti cum imi vin. Daca va intereseaza cum imi vine cracul drept, as zice ca binisor. Mai intrebati-ma asa vreo trei minute si va spun si de stangul."
Cum mi-a pierit cheful de a mai proba ceva acolo, ma imbrac si o las pe vanzatoare sa-si revina din mirare si sa bombaneasca despre educatia mea...si ma intrept spre magazine mai putin primitoare. Dar..vorba aceea.."ai grija ce iti doresti!" Vad intr-o vitrina un tricou dragut, deci intru. Astept sa aud o voce stridenta care ma intreaba ce doresc, dar nici gand de asa ceva.. In afara de un miros intepator de usturoi..provenit, mai mult ca sigur, de la vreo felie de salam sau vreo shaworma, nimic nu anunta vreo urma de picior uman prin apropiere. Iau tricoul de pe umeras si merg dupa mirosul de usturoi. Am asa o banuiala ca undeva pe traseul usturoiului o gasesc si pe vanzatoare.
"Doriti sa cumparati?" , aud o voce estompata de mancarea cu miros puternic de usturoi.
"Pai as vrea intai sa probez.."
"A!" zice ea lamurita si se intoarce la mancarea ei.
Nu..ca nu o condamn deloc..daca vorbesti cand mananci, te poti alege cu niste gaze la stomac de toata frumusetea.. Dar noroc ca exista Activia de la Danone!
Ma simt ca acasa..probez tricoul, il pun la loc, ies..ca oricum nu aveam cui sa-l platesc daca vroiam sa il cumpar..
Incepe sa imi placa la cumparaturi si ma gandesc serios sa infiintez un fan club pentru Clubul Vanzatoarelor care Descurajeaza Comertul! Pai n-am ajunge, oare, la sapa de lemn daca nu ar exista ele sa vegheze asupra bunastarii noastre? N-ai bani in buzunar? Te miros de la o posta...au un fler fetele astea. Iti arunca o privire severa de "esti-sigur-ca-iti-permiti-sa-intri-aici", apoi iti urmaresc fiecare miscare..sa nu cumva sa fii bolnava de cleptomanie.. Asa ca nu cumperi nimic.
Li se pare lor ca esti genul "cine-stie-fata-cui-e-sau-cu-cine-se-culca-de-are-atatia-bani"?
"Vaaaai, dar ce bine va vin acesti pantaloni! Sa cautam si o bluzita care sa se asorteze?"
"Nu..multumesc.."
"Un sacouas..un hanorac?"
"Nu..nu e nevoie.."
"Atunci poate doriti pantalonii si pe kaki?"
Si uite asa..iar nu cumperi nimic pentru ca te simti brusc jefuita..ca sa nu mai vorbim de amintirea cizmelor cu un numar mai mici, cumparate de gura unei vanzatoare mult prea "amabile"!
Serios acum..nu inteleg cine a scos zvonul ca shoppingul ar fi relaxant.. Aaa..poate doar o vanzatoare...