Si daca?

Exista intalniri compuse dintr-un zambet si o privire, o intamplare la care ai fost martor fara voie..atat..fara nici o vorba. Cum oare au acestea forta sa ne marcheze memoria si destinul? Ai trait asta cel putin o data in viata..stiu sigur! O privire care a durat doar o secunda..poate doua. Apoi chipul necunoscutului a disparut pentru totdeauna..purtat de valul multimii. O intamplare care te-a marcat.. S-a intamplat pe strada, intr-un magazin, sau poate in metrou. De atunci a trecut un an, doi..zece. Intre timp ai avut un prieten, doi, trei..ai trecut prin multe si ai vazut destule..
Multe s-au petrecut..dar acel chip sau imagine ti-a transmis un mesaj si a ramas adanc tiparit, de parca l-ai fi vazut ieri. Fie chemata..fie venind pe neasteptate din coltul ei de memorie, imaginea aduce cu ea un regret confuz, un parfum cu iz amarui..senzatia unei pierderi..
Te-ai intrebat de atunci de multe ori..oare persistenta acelui chip fugar e doar o iluzie, ca multe altele? Sau poate acela in fost momentul in care ai trecut pe langa ceva esential, cand desi "magnetul" a dat semnalul, ai ezitat..ratant astfel poarta prin care ai fi intrat intr-un destin paralel.. Si nu te poti abtine sa nu te gandesti: nu cumva ar fi fost un destin mai fericit? Nu cumva iti era de fapt..sortit?!?
Am fost tentata si eu sa speculez de cateva ori pe marginea intalnirilor spontane si posibil providentiale. Am in arhiva afectiva cateva astfel de momente, de cotituri de drum provocate de o prezenta masculina, o intamplare marcanta...si le pastrez nu ca pe posibile si ratate invitatii la un alt traseu, la alta soarta...ci ca pe "borne" ale existentei mele..
Mai scot din cand in cand din sertare aceste flashuri ale memoriei, le mai slefuiesc putin..ma bucur, ma intristez si ma minunez ca mi-a fost dat sa imi marcheze calea..