Transportul in comun

Ador sa merg cu autobuzul! Nu se compara cu nimic pe lume! Metroul? Neah..nu este chiar atat de aglomerat si parca e mai liniste..plictisitor chiar in comparatie cu autobuzul : nu se lupta nimeni sa prinda un loc pe scaun, plutesc tacuti spre un loc retras si se cufunda in visare. Cu autobuzul e altceva: fiecare calatorie este o lectie de viata. Pana nu te-ai urcat in autobuz, nu simti ca traiesti. Cele 200 de persoane care incap in el sunt ca o comunitate. Cand ajungi la capatul cursei poti sa-ti bati vecinul pe umar si sa-i spui : "This is the beginning of a beautiful friendship!" (sunt sanse mari sa nu priceapa o vorba, dar nu-i problema). La urma urmei, ati respirat cateva zeci de minute acelasi aer fierbinte, condimentat cu praf si miros de transpiratie ( pe timp de vara) sau v-ati incalzit reciproc impartind acelasi sfert de metru liniar ( pe timp de iarna). Eu, una, am avut multe de invatat de la colegii mei calatori. Mai ales de la cei de la varsta a treia in sus. Daca ai cativa prin preajma, e ca si cum ai face facultatea de medicina..dupa numai o saptamana de mers cu autobuzul pot sa-mi identific orice boala si stiu exact care e tratamentul. Acum ma suspectez de diabet. A avut o doamna la vreo 60 de ani, care tocmai cumparase de la tarani branza autentica de oaie. Si-a cerut scuze pentru miros, asa ca n-a mai comentat nimeni in afara de vreo 2 "obraznicaturi de fete" care s-au urcat la doua statii mai incolo si s-au albit pe loc la fata ( probabil ca nu mancasera nimic de dimineata si mirosul de aliment lactat le-a facut pofta).
- Ia uite, fataaa, au intrat babele in descompunere!
Pana aici le-a fost..saracutele. Cred ca a fost cel mai rapid transfer al centrului atentiei la care am asistat vreodata.
- Da' voua nu va e rusine, maica?
- Sunt prost crescute, asa e tineretul din ziua de azi!
- Asa le-a invatat parintii!
- Pe vremea mea....
Etc, etc, etc... Dar :
- Ia lasati copiii in pace! Ai imputit tot autobuzul, cucoana! zice o tanti care a castigat pe loc simpatia minoritatii cu varste cuprinse intre 12 si 45 de ani (nu conteaza la ce ora incerci sa mergi cu autobuzul, "clubul pensionarilor care au iesit la plimbare" il intrece pe cel al reprezentantilor populatiei active care "merge undeva pentru ca are treaba").
Revenind..
Hai sa ne intoarcem la diabet..cica daca iti vine sa bei apa "fara numar, fara numar, fara numar", mananci sare cu lingura si te indopi cu dulciuri, ala esti! Diabet scrie pe tine! De competenta doamnei nu puteam sa ma indoiesc, pentru ca atat dansa cat si vreo doua prietene au patit la fel. Plus ca e un nou trend sa iti petreci restul timpului in care nu esti in autobuz, la doctor.. Stiti voi..trebuie sa stii mereu tot ce se petrece acolo.
Bine..treaba cu diabetul era floare la ureche pe langa by-pass-ul sotului ei. Ne-a povestit tuturor cu lux de amanunte ce s-a intamplat..puteai sa juri ca a fost in sala de operatii. Si toata familia a venit la spital.. Numai scarba de cumnata-sa a stricat totul..ba n-a venit..ba a venit si era "ciufuta". La naiba!
Cand a trebuit sa coboare tanti, mai ca mi-a venit sa o rog sa lase doar branza in statia respectiva si ea sa ne mai povesteasca de-ale vietii. Bine ca mi-a trecut repede! Pe vremuri, imi luam o carte, un ziar, o revista pentru drum..ca sa indulcesc traficul capitalei. Normal ca am renuntat. Nu-mi mai cumpar nimic..ca aflu tot ce ma intereseaza de la poporul de varsta a treia. Pro si contra guvern, accidente, scorurile etapei in caz ca am ratat ceva, vremea.. Sunt un om mult mai informat si pentru asta trebuie sa multumesc RATB-ului care are grija sa nu fim niciodata prea putini in autobuz, lucru care ar insemna saracie de idei si lipsa de informatii.
Tu ce boli poti sa recunosti? :))